apartament

Marianne o privi prima data direct in ochi pe Calyope, observand formula de politete.
Pastrandu-si zambetul, isi cobora din nou privirea, dandu-si seama ca se expunea teribil: privirea era cea mai mare fereastra catre adevaratele ei ganduri.
- Orice doriti, dar daca insitati la alegerea mea, o cafea ar fi extrem de buna, multumesc.

Se intoarse cu o tava pe care era o stical de wisky, una de vin alb si un ceainic cu cafea cu cesti si pahare. O puse pe masa
-Poftiti

Marianne observa imediat ca pe tava nu se afla nici un fel de cafea, gandindu-se ca ceainicul continea ceai. Se linisti la gandul ca fata ii ceruse parerea doar pentru a isi pastra reputatia nepatata de gazda buna, asa ca isi inclina mai tare capul, zambind din nou formal.

Turna din ceainic cafea intr-o ceasca si i-o intinse
-Daca i mai trebuie ceva sa ma anunti, Nathan tu te m ultumesti cu vin sau wisky sau et misti pana la bucatarie sa te autoservesti

Marianne lua ceasca usor surprinsa de continutul acesteia, insa fara sa spuna nimic.
- Multumesc.
Adauga formal pastrandu-si fara cusur imaginea. Trebuia totusi sa afiseze ospitalitatea slugilor Stapanului sau, deci nu avea dreptul de a afisa vreun fel de personalitate.

-MArianne te rog, te rog din suflet renunta la fata formala, aici n u esti la stapanul tau in casa, esti in lumea mea, lumea in care nimeni nu e mai sus de nimeni

Marianne ii zambi la fel ca inainte fetei.
- In curand va expira ora planuita, domnisoara.
Spuse pe acelasi ton formal, fara sa dea vreun semn de raspuns fata de rugamintea ei. Sorbi usor din cafea.
- Foarte buna.
Spuse din pura politete, caci era prea dulce pentru ea.

-Oh asa e merg sa ma schimb, aveti grija sa socializati copi, le facu cu ochiul

Marianne simti un fior de dezgust cand se gandi la o posibila privire din partea domnului, insa afisa un zambet de acceptare serviabila.
- Doriti sa va astept afara sau aici, domnisoara?
Intreba punand jos ceasca de cafea.

-Aici, raspunse facand o oarecare grimasa cand auzi "domnisoara"

Marianne aproba din cap cu o supunere falsa, zambind la fel ca inainte.
Se ridica, tinandu-si in continuare mainile impreuna in poala.

Se intoarse imbracata intr-un costum negru facut din orchie si-o jacheta neagra, fardata natural

Marianne o privi gandindu-se cat de mult ii amintea de sotia unui ...priene mai vecho. Zambi numai pentru sine, afisand apoi din nou figura formala.
- Foarte buna alegerea, domnisoara.
Spuse, desi i se parea mult prea elegant.

Zambi oarecum ciudat
-Nathan ma tem ca trebuie sa plec, poate ne vom revedea cu alta ocazie, deci mergem?

Marianne privi nemultimita usa, descfizand-o reticent pentru ca bruneta sa poata iesi.
Acea figura umila ii displacea extrem de mult, aproape insuportabil, insa ii oferea atitudinea ascunsa si de neobservat de carea avea nevoie, plus ca era protejata de imaginea Stapanului sau, avand in acelasi timp o influenta suficient de puternica asupra puterii lui pentru a se considera un pion important in planurile lui. Zambi in sinea ei, satisfacuta de toate aceste lucruri.

-Pentru numele Lui! AI deschis usa, ia-o inainte pentru ca ma enervezi la culme cu formalitatea asta !

Marianne afisa un zambet usor indulgent, continuand sa astepte ca fata sa iasa prima.
In sinea ei fierbea de nervozitate, dandu-si seama ca fata aceea era un pericol pentru imaginea ei stearsa. TRebuia sa se tina cat mai tare pe pozitie cu putinta.

Renunta in cele din urma iesind ea prima
-La naiba is cu tine !

Marianne o urma cu pasi mici, masurati, inchizand usa in urma ei.
Afisa din ce in ce mai greu zambetul formal, insa la gandul ca urma sa ajunga inapoi la vila o facea sa se simta mai sigura pe capacitatile ei de prefacatorie.

-Condu`ma te rog, nu am mai mers de un car de ani la 'fratele meu' drag
'Ce naiba l-a apucat acum?'

Marianne schita o grimasa usor dezaprobatoare fata de atitudinea mult prea relaxata a fetei, insa nu spuse nimic.
Se gandi pentru o clipa ca era necuviincios sa o duca pe jos pana la rezidenta Stapanului sau, chiar daca era la doar o strada distanta. Se opri numai pentru o secunda in loc, gandindu-se ca poate Calyope dorea sa mearga cu masina.

Fata o lua inainte
-Cred ca incep sa imi amintesc nenorocitul ala de drum, deci haide! O lua inainte mergand relaxata, cu mana in buzunarul gecii si spatele lasat cu capul in sus parca atrasa de cer

Marianne se stramba vizibil, scarbita de neprofesionismul de care dadea dovada sora stapanului sau, insa nu spuse nimic, ujrmand-o cu mainile usor incrucisate in poala, aruncandu-si zambetul fals pamantului rece, stiind ca poate nici acesta nu ii aprecia eforturile.

Aici e nu? Intreba in cele din urma intoarsa pe calcaie

Marianne isi ridica incet privirea largindu-si uzor zambetul fortat a aprobare.
- Intradevar, domnisoara.
Zise ceva mai incet, lasandu-si din nou privirea sa ii alunece asupra trotuarului.