Chatterzone's house

Barbatul de 30 de ani, inalt, imbracat cu unul din miile lui de costume inchise la culoare deschise usa casei lui situata in Londra. Isi lasa jos geanta de voyage si inchise usa in urma lui.

Marianne se aseza usor in spatele lui.
- Credeam ca nu mai ajungi o data, Chatterzone.
Spuse cu un suras sters, cascand obosita. Privi plictisita la canapeaua de pe care tocmai se ridicase: un mod extrem de inconfortabil de a dormi.
Isi desfacu sortul de bucatarie cu care ajunsese de la vila Stapanului sau, aruncandu-l pe podeaua impecabila.

-Si eu care ma gandeam ca voi primi un sarut de bun venit.
Incepu sa rada destuyl cat s anu deranjeze.
-Te-ai simtit bine?

Marianne casca inca o data.
- Nu te-ai gandit niciodata sa pui o camera de rezerva pentru intrusi? Nu m-ar fi deranjat niste cianura in cafea sau niste otrava de soareci pe perna, macar scapam de postul de guvernanta.
Ranji subtire.
- Oricum, daca tot ai venit, ce zici, faci o cafea?

-M-am gandit ca daca tot sunt intrusi, macar sa plece cu o durere de cap.
Dadu din cap sub o foarma slaba de convingere.
-Dar, cum nu am avut niciodata intrusi, ei bine....nu am primit niciodata sfaturi ajutatoare la ce mai trebuie adaugat acestei case.

Marianne se uita in jur.
- O pisica.
Observa dandu-si seama ca bluza ei neagra, cam prea mulata pentru gusturile ei, era perfect curata, atat de neobisnuit, avand in vedere ca la vila avea o pisica numai a ei.

-Probabil, si...arati bine in dimineata asta.
O saruta amical pe obraz dandu-si sacoul jos.
-Deci? In schimb primesc o cafea?

Marianne zambi subtire, putin mai larg decat in mor normal, insa imperceptibil.
Se aseza la loc pe canapea, cascand inca o data.
- Nu fac cafea gratuit. Si un gest copilaros nu inseamna plata. Deci fa-ti singur cafeaua, si cum eu sunt musafir fa-mi si mie una.
Zise usor plictisita, privindu-l timp de cateva clipe.

-Bine, cum vrei tu.
Ridica din umeri putin schimbat sarutandu-i varful buzelor intr-o miscare rapida.
Disparu dupa in bucatarie zambind discret si subtire.

Marianne ramase o clipa blocata in urma gestului barbatului, insa nu spuse nimic, lasandu-se pe spate pe canapea.
"Mi-este atat de somn..." isi dadu seama cascand inca o data. Apoi realiza ca nu avea cum sa doarma acolo, insa nu avea unde sa se duca in zilele libere pe care le primise. Ofta in sinea ei, inchizand ochii pentru o secunda.

Chatterzone prepara cafeaua cu o viteza mai mare decat in alte dati, si cu o precizie usor subreda. Niciodata nu-i placuse treaba de bucatarie.
-Zahar?

Marianne se ridica, ducandu-se langa el si luand ceasca de cel mai aproape de ea.
O gusta, dandu-si seama ca inca nu adaugase zahar in aceea.
- Speram sa fii mai bun la asta.
Observa, insa o bau pana la fund, fiindu-i sete si astfel atenuandu-si usor oboseala.

-Sa stii ca intrusilor le este permis sa se simta ca la ei acasa , atat timp cat nu-mi invadeaza biroul.
Zambi cu subanteles.

Marianne il fixa cu privirea.
- Si eu sunt intrusa?
Intreba privindu-l cu un zambet ironic.

-Intotdeauna si niciodata.
O privi cu un ranjet larg si plin de aroganta.

Marianne ridica mana tinandu-i barbia intre degete pentru o clipa. RIdica o spranceana.
- Sa te barbieresti.
Zise desi barbatul nu avea nici un fir pe barbia sau obraji, intorcandu-se pe canapea cu tot cu ceasca goala.

Din bucatarie se auzi rasetul lui Chatterzone care se arata intr-un final impreuna cu un platou cu o cafetiera.
-Deci, intruso , sa inteleg ca nu-ti place cafeaua mea?

Marianne il privi.
- Cafeaua ta mi se pare indoilenica.
Zise accentuand primul cuvant cu o oarecare aluzie, privindu-l fara sa zambeasca timp de o secunda, ca apoi sa ia inca o ceasca.

-Ma bucur sa aflu parerea unui expert si apreciez foarte mult comentariul adus de " mama " cafelelor in persoana.
Se aseza in fata ei pe unul din fotoliile mari ci comode din living.

Marianne termina si a doua ceasca, strambandu-se usor.
O aseza cu grija pe masa, dandu-si seama ca o pusese exact in centrul unui servetel. Grija de guvernanta ii intrase in reflex, insa vechile obiceiuri inca nu disparusera.
Se uita catre Chatterzone, studiindu-i o clipa imaginea.
- Ori imbatranesti invers, ori sunt eu deja ramolita.

-As prefera a doua varianta draga mea, macar asa nu ar mai exista motive de ironie si aroganta cu privire la varsta mea frageda.
Ridica din umeri amuzat.

Marianne zambi.
- Pari a fi aproape de varsta mea.
Spuse ganditoare.

-Se vede ?
Replica cu o usoara suradere afundandu-se din nou in comoditatea fotoliului.

Marianne ranji deosebit fata de felul ei obisnuit. Cand isi dadu seama, reprima imediat expresia.
- Dragut pe aici, cam prea lumionos insa.

-Intotdeauna mi-a facut placere sa stau in compania unei camere bine luminate, mai ales cand am pe cineva langa mine evident.
Alt motiv ar fi acoperirea contributiilor mele din umbra asupra Serenity.