Chatterzone's office

Un mare teanc de dosare cartonate si inchise la culoare se prabusi cand Chatterzone se aseza discret pe saunul de piele negru de langa biroul de lemn de brad. Isi apasa mainile pe tample asezandu-si gandurile in ordine dupa care, cu o oarecare finete dobandita din viata lui pe fonduri vechi deschise primul dosar de pe birou.
Cu o miscare rapida si totusi deastul de eleganta, atinse marginile carnetului de notite aflat langa dosar si il trase mai aproape. Ducandu-si mana la piapt scoase din unul din buzunarele interioare ale costumului un stilou gravat cu initialele lui si incepu sa noteze.

Marianne se opri in fata usii, aranjandu-si cu grija bentita subtire ce ii tinea buclele roscate la locul lor.
Prinse mai bine tava, ciocanind usor in usa.
Fara sa mai astepte raspuns, intra, inchizand cu grija usa in urma sa. Il privi pe cel de la birou peste tava cu cafea.
- Cafeaua dumneavoastra.
Spuse privindu-l ciudat, cu un zambet mai ironic decat de obicei.

-Multumesc dar nu am cerut cafea. Astepta cateva secunde pana un zambet subtire inflorii pe chipul sau. Asta daca nu cumva imi faceti placerea sa imi tineti companie.
Intr-un final, accentua ultimele cuvinte ridicandu-si privirea din dosarul deschis pe care il executa in fata sa.

Marianne il privi mijindu-si usor ochii.
Inclina usor tava intr-o parte, lasand ceasca de cafea fierbinte sa alunece, spargandu-se de pardoseala. Lichidul negru, aburind, se intinse usor pe podeaua curata.
- Hopa...
Spuse malitios, fixandu-l cu privirea in continuare pe cel de la birou, fara sa schiteze vreun gest ca ar dori sa curete.

-Sa inteleg ca exista un mesaj ce incercati sa-l transmiteti prin comportamentul dumneavoastra, domnisoara?
Se masca acum rigida a lui Chatterzone se intipari un zambet ironic si putin arogant, totusi emanand putina finete.

Marianne renunta complet la imaginea formala pe care o afisa, afisand o figura dezgustata, stand usor cocosata.
- Chatterzone...
Zise pe un ton superior, usor sarcastic.
- Ti-a slabit rau memoria.

-Asa crezi, ?
Incepu sa rada usor amuzat.
-Atunci pe tine te-a slabit rau memoria draga mea. Se rezema intr-o mana de birou intinzand cealalta mana catre domnisoara din fata lui.

Marianne isi inclina usor capul intr-o parte, privindu-l cu acelasi zambet malitios.
Apoi incepu sa se plimbe prin birou, studiind camera.
- Nu-i rau pentru unul ca tine.

-Unul ca mine? Sa inteleg ca avem aceleasi probleme de varsta c ain trecut draga mea?
Chatterzone se aseza din nou in scaun indepartand carnetelul de pe birou de mana lui.

Marianne se sprijini cu fundul de marginea biroului lui, ridicand usor genunchiul aproape daramand un teanc de hartii.
- Varsta, personalitate, temperament... Stii ca niciodata nu ti le-am aprobat. Mai ales ca ai fost la fel de fraier ca toti ceilalti cat sa crezi ca sunt moarta... Si daca nu ai crezut asta, ai avut suficienta lipsa de respect cat sa nu dai nici un semn.
Zise malitios.

-M-am gandit ca din moment ce nu a mers modeul meu de abordare asupra mintii tale ironice si bine structurate, ma refer....nu a mers in perioada cand eram mai tanar, m-as fi mirat sa mearga in anii urmatori.
Trebuie s arecunosc, niciodata nu am fost o persona afoarte insistenta.

Marianne il privi fix in ochi, gandindu-se de gand nu mai facuse asta. Zambi stramb, aproape desgustat.
- Imi provoci sila, Chatterzone.
Zise sec, revenind la o atitudine pur indiferenta.
- Totusi, am venit aici pentru a afla daca proiectul pe care l-am lasat neterminat cand am disparut a fost dus la capat de altcineva.

-Regret sa te dezamagest disparuta mea Juliet, dar proiectele nu pot fi terminate decat de cel care le incepe.
Zambi satisfacut de acel comentariu " Imi provoci sila" adus de vechea lui cunostinta.

Marianne il privi nemultumita de folosirea numelui ei mic.
- Ai o limba ascutita, Chatterzone.
Spuse dandu-si seama cat de multa placere ii facea sa rosteasca in sila numele barbatului din fata ei.
- Totusi, acum m-am intors.

-Asta inseamna c avoi fi concediat? Lasa cateva clipe de tacere dregandu-si glasul.
-Se pare ca era treaba mea sa termin acel proiect.
" Limba ascutita?.... Trebuia sa te fi obisnuit"

Marianne zambi subtire.
- Ar fi pacat sa fii concediat... Cine ar putea fi mai bun la ppostul acesta decat o javra josnica si fara constiinta?
Intreba retoric privindu-l aproape contradictoriu cu ceea ce spusese.

-O javra ca mine care paradoxal inca continua a respire natural, fara aparate survenite in urma unui " accident".
Isi mentinu aceeasi atitudine relaxata si calma.
-O intrebare: tot iti mai plac barbatii politicosi?

Marianne isi lua o figura ganditoare usor in baiate de joc.
- Dragul meu Chatterzone, speram sa iti amintesti ca nu imi plac barbatii de nici un fel. Sunteti doar niste obiecte amuzante...
Zise cu un zambet ceva mai destins.

Chatterzone izbucni in ras.
-Mi-a fost dor de umorul tau negru si nemilos.

Marianne simtii cum o mica parte din ea savura faptul ca barbatul spusese ca ii fusese dor de ea. Totusi, nu isi afisa acel sentiment.
- Sa inteleg ca ai de gand sa ma tratezi ca pe o fosta colega din clasele primare?
Intreba usor ironica.
- Sau ai de gand sa imi zici ce s-a intamplat cat am lipsit? Ma refer la lucruri importante, nu cat par ti-ai mai tuns sau cat ti-a crescut barba.

Barbatul isi schimba atitudinea cu una ceva mai distanta, revenind in scurt timp insa la cea obisnuita.
-O colega din clasele primare? Ei bine draga mea colega, dupa cum stii nimeni nu prea face " nimic" pe aici. Daca te intereseaza faptul ca John a disparut subit in urma unui " tragic accident" si Carolinne " s-a sinucis" din motive pur psihologice, atunci....Iti povestesc cu placere.

Marianne se simtii usor zguduita de vestea mortii celor doi, mai ales ca fusese foarte apropiata de Carolinne.
- Povesteste, mai detaliat.
Spuse aproape ca un ordin, fixandu-l cu privirea inca usor zguduita.

-Stii prea bine, ca atat vreme cat exista noi recrut si mai ales plutesc indoieli asupra locului tau in Serenity, nu va trece mult timp si iti vei gasi capul la picioare.
Trase aer adanc in piept revenind.
-Asta s-a intamplat si cu John, care a decedat in urma unui accident aviatic. Carolinne a fost putin mai speciala: si-a scurtat viata cu o foarfeca.
Binenteles, cum era de asteptat toti au crezut ca afost sinucidere, dar noi stim mai bine.

Marianne il privi zambind pentru cateva clipe.
- Imi place sa cred ca atunci cand ma vor ucide va fi ceva legat de un incendiu. Imi place sa cred ca vioi arde in flacarile iadului inca de pe pamant.
Spuse destul de visatoare, intorcandu-se cu privirea catre el.
- Am venit aici... Pentru ca esti singurul care stie ca nu am murit. Am trecut zilele trecute pe langa mai multi membri Serenity, si pur si simplu se uitau la mine ca prostii. Stii ca imi dau seama dupa figurile oamenilor ce e in mintea lor si pur si simplu nu m-au recunoscut.
Ramase tacuta o clipa.
- Acum depinde, daca doresti sa iti pastrez un loc la inmormantarea mea, sau doresti sa ma ajuti.

-Sa inteleg ca am de ales... Sau..mai bine sa pun intrebarea altfel: Sa imi las sa moara fantoma favorita?
Afisa unul din zambetele lui perfecte ridicandu-se de pe scaun.
-Poti lua loc daca doresti, spuse aplecandu-se in fata biroului si ridicand resturile din ceasca cu cafea sparta mai devreme de Marianne.